Dr. Alexandru Bădărău
Ce este coxartroza?
În cazul unei artroze de șold, stratul protector de cartilaj al oaselor din articulația șoldului devine mai subțire. Astfel, crește presiunea asupra oaselor, iar în timp mobilitatea articulației scade. Primul semn al artrozei de șold sunt adesea durerile în zona șoldului (inghinal), de cele mai multe ori la mers sau urcatul scărilor. În timp, articulația șoldului își pierde de obicei și mai mult din mobilitate.
O artroză de șold afectează în principal persoanele peste 45 de ani și poate evolua foarte diferit. Mulți au simptome ușoare pentru o lungă perioadă de timp, pe care le compenseazã bine. Uneori însă, boala progresează rapid și poate afecta grav calitatea vieții. Artroza de șold poate apărea la unul sau la ambele șolduri.
O artroză de șold este tratată în principal cu mișcare și fiziokinetoterapie, precum și cu analgezice și antiinflamatoare. În cazul supraponderabilitãții, se recomandă scăderea în greutate. Dacă artroza de șold progresează și restricționează puternic viața de zi cu zi, tratamentul este unul chirurgical, adică implantarea unei proteze de șold.
Simptome
O artroză de șold începe de obicei treptat – pe parcursul mai multor luni, adesea chiar ani. La început, articulația doare de obicei doar la efort sau la sfârșitul unei zile obositoare. Durerile tipice sunt în articulația șoldului afectat și în zona inghinală, de obicei la mers și urcat scările, precum și la mișcarea coapsei spre interior – de exemplu, la încrucișarea picioarelor. Durerile pot iradia și în fese, pe partea interioară a coapsei sau chiar până la genunchi.
După o perioadă mai lungă de repaus, articulația șoldului poate să se simtă puțin rigidă timp de până la 30 de minute, de exemplu dimineața. Dacă șoldul doare și în repaus sau noaptea, artroza este deja avansată.
Când artroza de șold modifică forma oaselor, dezvoltă ciocuri osoase și deformează capul femural, mobilitatea poate fi restricționată. Aceasta îngreunează, de exemplu, încălțarea șosetelor sau îngrijirea picioarelor. Cu cât artroza progresează, cu atât mai mari pot fi restricțiile în ceea ce privește activitățile profesionale, gospodărești sau de recreere. Aceste consecințe asupra vieții de zi cu zi sunt adesea cea mai mare povară în cazul unei artroze de șold.
La unele persoane cu artroză de șold apar și episoade cu dureri mai puternice și rigiditate articulară. Durerile în astfel de episoade sunt resimțite ca fiind mai înțepătoare, pulsatile sau arzătoare. De obicei, acestea cedează însă în câteva zile.
Cauze
O articulație de șold este formată din capul osului femurului (capul femural) și cavitatea articulară de pe osul pelvisului (acetabulul sau cotilul). Ambele sunt acoperite cu un cartilaj protector. Artroza de șold apare atunci când cartilajul articular se înmoaie, devine mai subțire și se fisurează. Oasele nu mai sunt protejate atât de bine împotriva presiunii și reacționează formând excrescențe osoase pentru a distribui presiunea pe o suprafață mai mare (așa-numiții pinteni osoși, ciocuri sau osteofite).
În limbajul comun, artroza este adesea numită „uzura articulațiilor”. Acest termen este însă înșelător, deoarece articulația nu se „consumă” prin utilizare – dimpotrivă: cartilajul are nevoie de mișcare pentru a fi alimentat cu nutrienți. Astfel, anumite tipuri de mișcare și antrenament precum mersul pe jos sau ciclismul sunt benefice pentru cartilaj și articulații.
Sporturile precum handbalul sau fotbalul pot, în schimb, să suprasolicite și să contribuie la artroză. Acest lucru este valabil și pentru munca fizică grea sau obezitatea. În cazul suprasolicitării, procesele metabolice fiziologice din articulații se pot dezechilibra, se formează prea multe substanțe și enzime care crează inflamație și duc la degradarea țesuturilor.
Factori de risc
Diferiți factori cresc riscul pentru o artroză de șold, printre care:
- predispoziție familială
- exces sever de greutate (obezitate)
- afecțiuni congenitale ale șoldului sau deformări (displazia de șold, boala Perthes, necroza aseptică de cap femural)
- muncă fizică grea, de exemplu în construcții
- încărcare constantă a articulației șoldului prin antrenament intens, mai ales în sporturi cu impact puternic, cum ar fi fotbalul sau handbalul
- afecțiuni inflamatorii ale articulațiilor, cum ar fi artrita reumatoidă
- leziuni anterioare ale șoldului, de exemplu fracturi în zona articulației șoldului sau o dislocare a articulației șoldului
- așa-numitul impingement de șold: în acest caz, excrescențele osoase de la articulație duc la îngustări între capul femural și cavitatea articulară.
De obicei, mai mulți factori enumerați mai sus joacă un rol în dezvoltarea unei artroze de șold.
Evoluția
Cum evoluează o artroză de șold nu se poate prezice cu siguranță. Adesea, simptomele rămân aproximativ aceleași pentru mulți ani. Într-un studiu mare din Olanda, persoanele cu artroză de șold au raportat regulat evoluția bolii pe parcursul a cinci ani. Dintre acestea, aproximativ:
- 40% au avut dureri ușoare, relativ constante pe parcursul celor cinci ani,
- 20% au avut dureri moderate, de asemenea relativ constante,
- 25% au avut dureri moderate care s-au agravat pe parcursul celor cinci ani,
- 15% au avut dureri severe persistente.
Un control după zece ani a confirmat rezultatele studiului. În decurs de 10 ani, 12 din 100 de persoane au optat pentru un implant de șold artificial.
Durerile de artroză pot varia de la o zi la alta: perioadele cu simptome mai severe alternează cu perioade fără simptome sau cu simptome ușoare. În percepția durerii, joacă un rol și atitudinea personală, viața socială și profesională, stilul de viață și factorii psihologici, cum ar fi grijile și stresul. Toate acestea pot influența cum se resimt simptomele, cât de intense sunt și cum se gestionează acestea.
Diagnosticul
Adesea, medicul poate diagnostica o artroză de șold pe baza simptomelor tipice. El întreabă de când durează durerile, cum se simt și când apar – de exemplu, doar la mișcare sau și în repaus. Este tipică așa-numita durere de început, care apare după perioade mai lungi de repaus și dispare rapid prin mișcare. Informațiile despre alte simptome, cum ar fi rigiditatea matinală sau leziunile anterioare, ajută la diagnostic.
După discuție, medicul palpează articulația și examinează mobilitatea șoldului în poziție culcat. Piciorul este mișcat în diferite direcții cu genunchiul întins și apoi îndoit. El observă și mersul și verifică dacă pelvisul este înclinat sau dacă picioarele au lungimi diferite.
Investigațiile imagistice, cum ar fi radiografiile, ecografiile sau rezonanța magnetică nucleară (RMN), sunt relevante în cazul artrozei. Există însã persoane cu modificări imagistice severe ale articulației, dar cu simptome minore, în timp ce la alte persoane cu simptome severe, articulația prezintă modificări ușoare. Studiile arată că doar un sfert dintre persoanele cu artroză vizibilă la radiografie au dureri. De aceea, tratamentul ar trebui să se bazeze pe simptome și situația personală.
Investigațiile imagistice sau testele de sânge sunt utile dacă există suspiciunea unei alte afecțiuni, cum ar fi artrita reumatoidă sau guta – sau pentru a exclude o fractură după o cădere sau un accident. De asemenea, explorările suplimentare menționate sunt necesare și pentru planificarea unei operații.